Kilometrii PAR IN Grup mai putini...1

Intr-o noua tentativa de revitalizare a blogului, etapa marcanta a activitatii noastre (nocturne) liceale si ca prolog pentru un ulterior subiect mult mai serios prezint publicului cunoscator perindarile tomnatice anuale pe plaiuri mioritice...
Pentru ca ardea sangele in noi de atata soare(la momentul deciziei) si pentru ca n-am reusit o formula extinsa marea/vara asta...ne-am decisera noi 7-2+1 crai sa luam pieptis Parangii pentru o relaxare masculina binevenita...
Cum umbra plecarii lui Dani spre taramuri conduse de o regina plana asupra noastra, amenintatoare, amintindu-ne ca timpul este esential (si niciodata suficient), am optat pentru o excursie scurta insa intensa...cu multi kilometrii de acoperit, multe locuri de vazut si putine ore de dormit...
Astfel, ne-am trezit (desi nu dormisem deja de cateva ore...) in Gara de Nord, pe la orele 11.20, asteptand deja cunoscutul si fidelul tren de noapte, 5 flacai infofoliti si cu ranite in spate: Dani, AdP, Burs, Adi Stroe si yours truly...
Drumul a fost lung insa presarat cu momente amuzante si firmituri din cozonacul lui Dani, stinse de Jack cel in sticla cameleonica...asa ca la 6.15 eram in Petrosani negociind o inghesuiala in "aspiratorul de femei" fara ABS, airbaguri, motorina (in exprimare mai plastica suna desigur mai amuzant:P) detinut de localnicul Mihai, mare fustangiu devotat nevestei...
20 de lei (cu tot cu prajitura mai sus mentionatei) au fost in cele din urma necesari pentru a ajunge in Rusu, o pseudo-statiune controlata de numeroase carteluri de caini, cufundata in ceata si in somn la respectiva ora...
Dezbatand filosofiile de viata impartasite de taximetrist precum si ora de trezire a localnicilor am dat in cele din urma navala peste o gospodina care ne-a cazat si hranit (recomandam cu caldura mancarea si ceaiul locului)...astfel incat pe la 11, dupa un scurt (dar dupa unii prea lung) somn, stateam la coada la telescaun (noi si niste bikeri sinucigasi) asteptand ca acesta sa fie pus in functiune...
Victorie! Iata-ne la ora 12.15 ajungi la cota 1.780, inca inconjurati de ceata insa pregatiti (sufleteste) pentru o urcare de cateva ore...nu stiam, insa, ca muntele al' mic ne pusese gand rau, decis sa ne sece de vlaga in timp record...
O ora mai tarziu cucerisem Parangul Mic (2100 si ceva) insa sandwich-urile si dulciurile lui Andrei nu pareau sa ne revitalizeze suficient...motiv pentru care ne-am propus sa mai urcam doar o anumita perioada de timp si apoi sa revenim la telescaun (care de-al dracu se inchidea la 3...doar ca sa ne mai preseze si el un pic...). Cum insa peisajul inghetat (atat cat se vedea in jur) parca poza in fata ochilor nostri si poteca era binevoitoare cu picioarele noastre ne-am hotarat(dupa dezbateri aprige, bluf-uri si supralicitari...pitinescieni in devenire) sa atacam si Varful Carja (2400 si ceva de metri)...traseu anuntat de un marcaj zgribulit ca durand inca o ora si jumatate. Am serpuit pe poteca ninsa pana pe o culme inzapezita, insotiti de urme de pisica salbatica/ras/vulpe/cinecemaiofera...insa deoarece ceata rece ne impungea din ce in ce mai mult iar lapovita ne ascundea proaspetele urme, partea mai responsabila dintre noi s-a decis sa se opreasca...Adi si Dani au mai inaintat cateva zeci de metri, probabil atingand varful, s-au pozat invingatori in decorul alb si ni s-au alaturat pentru o coborare grabita sub amenintarea noptii...
Pe la 5.30 ajunsesem la capatul telescaunului, pregatiti pentru o coborare de inca cel putin o ora pe sub acesta...insa o patrula de Nissan a vrut sa demonstreze ca 4*4=9...deci iata-ne in timp record din nou la cazare, mancand o ciorba buna de vitel si o tocanita, uitandu-ne cum Steaua arde gazu la Medias si casunandu-l pe adormitul Andrei (care si-a respectat blazonul si s-a culcat la 8) cu perne in pauza meciului...caloriferul electric vegheaza somnul drumetului...
...continuarea in episodul urmator...daca nu s-o gasi altcineva sa preia legatura;)...