III

Obositi de la atata whist, plimbat, ras, pozat supernove, aruncat scaune in patul lui dragos, visinata, dialoguri cu ursii si carat pietre am dormit neintorsi (cu unele exceptii...) pana pe la ora 10, cand ne-am gandit ca ar fi cazul sa mai facem ceva si in aceasta zi asa ca am demarat lungul proces de impachetare/echipare/parasit incinta...

Dupa ce am incheiat conturile cu pensiunea Panoramic (dupa ce, in prealabil, le incercasem si omleta...ca doar nu om face drumetii pe stomacul gol...) am pornit la drum cu destinatia Novaci (tot 18 km si la vale..). Am negociat cu diferiti camionagii sa ne ia si pe noi, AdiS si Dani (in special) fiind dispusi sa presteze si munci fizice in schimbul transportului (adica sa descarce caramizi:P) insa dupa alte scurte negocieri ("Eu nu fac bah asta, am venit sa ma plimb nu sa descarc camioane!") am continuat pe jos. Dupa aproximativ 2 km, Burs si Andrei au dat peste primarul din Baia de Fier, sosit impreuna cu muncitorii de la canalizare pentru a fura apa din munti, primar care ne-a indrumat pe drumul marcat, aparent mai scurt (voi sunteti baieti tineri, faceti o ora jumate cel mult!) si mai direct...

Asadar, iata-ne cu rucsacii in spate, ramasi din nou fara apa si sub presiunea obiectivului fixat (vizitarea Pesterii Muierilor, la care se intra din ora in ora), coborand dealuri printre stane, urme de diferite lighioane (laitmotiv...PANICA!..."cum te comporti daca te ataca mistretul?") si marcaje datatoare de sperante, cu gps-ul lui Burs indicand iminenta sosire la destinatie insa pe acelasi covor parca nesfarsit de frunze, mergand si mergand timp de 3(!!) ore si jumatate...De mentionat faptul ca in ultima ora si jumatate drumul ne-a purtat pe culmi, inconjurand pur si simplu locul unde se afla pestera...scotandu-ne din sarite!!!

Ajunsi la destinatie cu 3 minute intarziere fata de ora fixa la care se intra in pestera (motiv pentru fotograful oficial al excursiei sa vocifereze cu privire la incetineala coborarii:P), ne-am delectat gatlejurile cu bauturi reci, dupa pofta (Mirinda, Perroni sau doar apa), ne-am odihnit picioarele greu incercate (ultima parte a coborarii a fost pe o panta de vreo 45 de grade, direct la vale (asa vroia marcaju!) ) si ne-am linistit hranind cainii locului si rasfoind pentru a nu stiu cata oara FHM-ul (la care pana si cainii trag)....

Despre Pestera, numai de bine...cu exceptia faptului ca are aproape 1 km lungime si portiuni destul de extinse in care inaltimea boltii nu depaseste 1 m...motiv pentru care am exersat mersul piticului mai ceva ca la orele lui Zimli (cu bagajele in brate...picioarele n-au fost prea fericite). In alta ordine de idei, este bine de stiut ca patrupedele nu platesc intrare (daca sunt suficient de rapide), ca este locul ideal de a intalni bucuresteni dubiosi (altii decat noi), ca are o sala plina de guano (search pe google daca e valoros) si ca reflexele lui AdiS in fata liliecilor (care nu reactioneaza la lumini puternice ci doar la sunete) sunt remarcabile...

Cu un alt caine drept ghid (alarma de...vaci si alte vietati domestice) si intreband pe batranii intelepti ai locului unde este statia de autobuz (tot inainte maica...) am ajuns pe la 6 si ceva intr-o statie ponosita in mijlocul Baii de Fier, asteptand un autobuz despre care stiam ca vine la 7 (daca asa ne-au zis la magazinul de la pestera...)...dar care nu mai avea sa vina...Asteptand si asteptand, minunandu-ne de extremismul local (cai si gaste vs atv-uri), am intrebat prin jur de alte mijloace de transport, iar Andrei a reusit sa afle numarul lui "al batran" (i-am uitat numele...)...pe care l-a sunat si l-a rugat sa ne ajute ("va rugam daca ati putea sa ne ajutati si pe noi...":P)

In timp ce Dani negocia cu alte persoane transportul (spre Tg. Jiu...pentru acei cititori pierduti pe parcurs), fiul lui "al batran" a sosit cu un Golf 3 (!!) in care ne-am inghesuit cu toti (6+1 oameni plus o caruta de bagaje!!), claie peste gramada si Andrei peste Dani, imbratisandu-l strans...Drumul de 48 de km pana in Targul Jiu a trecut suficient de rapid pentru a nu intepeni chiar de tot, presarat cu povesti cu accidente cu carute si cai (care au ajuns pana pe bancheta din spate...ce naiba or avea toti soferii din zona cu povestile macabre cand merg cu 100 la ora si cu gabarit depasit!?), discutii despre originea masinii si pretul ei sau despre calatoria noastra de pana atunci. La asa conditii de transport, un pret care parca ne-a mai linistit inimile, 50 RON (fata de preconizatii 80-100)...

In Tg. Jiu ne-a preluat Bogdan, colegul lui AdiS, care ne-a dus la Coloana Infinitului (plasata intr-un parc de toata frumusetea...nota 10 pentru gorjeni), la Poarta Sarutului (la care se dau pana la urma goluri sau nu?), la Masa Tacerii (la care Andrei, obosit de atata inghesuit in masini, s-a asezat in tacere...), in centrul orasului (zona interzisa accesului auto, exceptand Cayenne-ul tunat al lui Piturca Jr.) si la o pizza care a picat tare bine pentru hamesitii drumeti (desi parerea generala...nu spun unanima fiindca eu ma dezic...a fost ca mai mergeau cateva).

Parasiti de Bogdan ne-am indreptat per pedes catre gara unde Andrei si-a folosit din nou sarmul pentru a negocia (impropriu spus fiindca n-am dat nici un ban) depozitarea temporara a bagajele, apoi am mai dat o tura prin centru (pe la magazinul ala mare...mare mare), dezbatand planul de reconditionare a zonei precum si alte probleme extrem de importante pentru patrie...

Pe la 1 si ceva ne-am urcat in trenul de Bucuresti si am dormit tot drumul pana acasa...ca deh, dupa o masa copioasa merge si un vin...ah, somn...bun...Contactul cu Capitala aglomerata, dupa ce timp de 3 zile, in perindarile noastre, intalnisem oameni cati sa-i numeri la vreo 2-3 maini, a fost destul de brutal, insa, inca adormiti si obositit, ne-am grabit fiecare spre casa lui pentru un bine meritat somn in conditii decente (nu in frigocaldura din compartimentul aglomerat si incomod)...and that's all f-f-f-folks!