Viata in turma

ceva mi-a atras atentia fara sa vreau:

Viata ... Viata te invata vrute si ne vrute. Daca urmaresti bine turma, o poti depasii, atentie sa nu depasesti prea tare ... atunci invidia ii face sa te catalogheze hot.

Lenea ... starea generala de spirit a turmei... De ce sa te chinui prea tare, daca tie tot nu-ti iese cine stie ce.

Celularul -CinemaRO

Un film aparent banal cu o actiune mediocra.
La 24 de ore dupa ce s-a terminat vizionarea lui nu-mi bantuie nimic prin minte referitor la el, deci nu se incadreaza la cele psihologice.
E interesant tipu` care incepe sa fure din nevoia altora si care precis ar continua sa fure si dupa aceea (devenind cleptoman daca filmu nu s-ar termina asa repede -90 minute).

In rest politie corupta, material compromitator, ambuscade , aparatura de ultima generatie care salveaza partea buna a situatiei ( la polul opus fiind aparatul salvator care era compus din cateva fire)

Merita o vizionare, fiind mai bun decat submediocritatile de la tv.

Actiune. 7/10

La multi ani - Ana Maria !

Urarile de baza fiind subintelese, nu am de gand sa le repet :D.

Gmail

Inca in stadiul beta, Gmail incepe sa devina un concurent din ce in ce mai puternic pentru Yahoo si MSN (daca o mai avea clienti la cei 2 MB oferiti).

Ce ofera Gmail :

- 1000 MB spatiu de stocare (250 MB Yahoo, 2 MB MSN)
- posibilitatea primirii e-mail-urilor in Outlook sau ceva asemanator (POP3)
- posibilitatea de a tranmiste atasamente de pana la 10 MB (10MB Yahoo, 1MB MSN)
- notificare primire mail-uri (gmail notifier)
- o posibilitate de prewiu pentru imagini (care functioneaza mai bine, din punctul meu de vedere, decat cea de la Yahoo)
- filtru anti spam (n-am putut sa-l testez ca avand adresa de putin timp n-am primit, spam-uri)
- se incarca mai repede decat Yahoo sau MSN

Ce nu ofera Gmail:

- nu are emoticonuri
- nu are posibilitatea alegerii fontului
- nu are scanare antivirus
- si e inca greu sa gasesti butonul "delete"

Le chant de la cygne

The song of the swan...mai p romaneste, cantecul lebedei. Adik chestia aia p care o face lebada inainte sa moara, stiti voi. Nu, nu va bucurati ink, nu mor...decat poate artistic. Adik spre bucuria multora nu voi mai scrie decat chestii total impersonale, genu..atakuri la persoana...sau editoriale plictisitoare despre poluare, despre de ce interzice legea sa omori un prof sau alte d-astea. Adik, le fak o bucurie celor care s-au saturat sa ma vada dand in sentimentalisme care multora li se par ieftine, sau false. Asha cum un ins pe care chiar vreau sa il numesc prieten imi recomanda candva, am fost penibil, deplorabil, am exagerat, si ash fi fost dispus sa merg mai departe in periplul meu spre penibilitate...dar este inutil, pentru ca nu ajunge unde trebuie, ce sa mai vorbim de a face vreo impresie. Toate aberatiile pe care le-am scris pana acum au fost din dorinta de a impresiona in sensu de a misca, de a capta atentia. Atentia ei, atentia celor p care ii vreau ca prieteni...shi cu c m-am ales? cu certuri cu prieteni. Deci: ziceti mersi, nu va mai intalniti cu literatura mea de mana a tanspea, cu poezii slabute shi editoriale prea sentimentale.
And maybe i'll stick tu real life and try to make one.

Impotriva celor ce vor sa ma aiba impotriva

La cererea tovarashului Hector, si pentru binele Republicii multilateral dezvoltate, am decis sa imi torn cenusa in cap atatcand o serie de figuri desfigurate moral si mental, incepand cu cei inceti si terminand cu cei ce se vor a fi inceti. (ATAC GENERAL, nu la o anumita persoana)
1: Cel ce incearca sa se imprieteneasca cu cei ce-l dispretuiesc/batjocoresc si care nu apreciaza pe cei ce il ajuta, merita sa moara pentru k sparge echilibrul prieteniilor ("bisericutelor"), lucru kre desi pare ridicol acum, schimba oamenii pentru tot restul vietii.
2: Cei ce cauta bucurie in tristete fara a realiza prostia pe care o comit ar trebui spanzurati pentru a le arata ce inseamna adevarata tristete: nimicul ce urmeaza mortii / gandul k nu te mai poti intoarce, tristete ce nu poate fi spalata si kre nu poate aduce bucurie mortului. Singurul mor in kre bucuria poate fi obtinuta din tristete este prin omorarea unei persoane si apoi asistarea la inmormantarea acesteia, lucru ilegal in timpurile noastre. Asa ca de acesti oameni trebuie sa ne ferim sau sa ii eliminam rapid, deoarece altfel sunt un pericol pentru noi.
3: Cei ce incearca sa dovedeasca in mod patetic k sunt altceva decat in realitate merita crutati pentru k ne aduc un strop de bucurie sadica urmarindu-i. Desi unii din cei kre citesc nu vor admite niciodata k ii pot inveseli niste oameni cuprinisi de o depresie patetica, mai bine s-ar gandi putin mai mult, pentru k, spunand k ei nu pot fi inveseliti astfel, devin k pateticii despre kre vorbeam.
4: Cea mai rea specie morala de oameni care traieste in aceasta lume este cea a oamenilor care spun tot ce cred/simt, astfel aratan altora propriile slabiciuni, aducand riscul caderii in depresie dupa ce observa k cei in fata carora si-au deschis sufletul acum ii tradeaza. Aceasta categorie intristeaza si restul lumii, motiv pentru care ar trebui schingiuiti, astfel invatand pe pielea lor la ce duc destainuirile.
Majoritatea celor ce citesc nu o sa creada nimic din ce am scris, dar ii invit sa mediteze putin asupra felului in care s-au comportat in viata si rezultatele acelor comportamente. Poate asa noi toti vom reusi sa ne recastigam dreptul de a trai, pierdut imediat ce am invatat sa vorbim.

Omul din umbra

Versurile ce urmeaza sunt prima incercare dupa o destul de lunga pauza. Ele sunt dedicate si destinate unei singure persoane. Daca v-ati saturat de aberatiile mele va invit sa nu cititi.

Ce viseaza un suflet pustiu?
Ce viseaza cand toti dorm, noaptea tarziu?
Ce gandeste atunci cand totul tace?
Ce gandeste, ce simte, ce face, ce-i place?

Te-ai obosit vreodata sa il cunosti
Pe omul din umbra, pe omul din colt?
Sau tu ai gandit -e dintre cei prosti
Ce privesc la luna cand restu-s la bolt.

Te-ai gandit vreodata de ce e retras
E timid ?Vreo fata ii place?
Incearca oare sa se complace*
In tip melancolic, de stele atras

Sau poate i-e teama , de tine, de noi
I-e teama in lume sa iasa
I-e teama -ranit sa fie de voi
Se-ascunde mereu, acolo in colt
Si griji il apasa.

Si tot ce vrea este zambetul tau
Atingere prietenoasa
Traieste iubind, iubeste visand
Un vis despre-o fata frumoasa
Doar spune-i ca-ti pasa!

Si visu-i se spulbera pentru-a cata oara?
Inimi de piatra, prieteni de smoala
Speranta-i ucid, bestial o omoara
Si omul e gol, si noaptea e goala.

O lacrima-amara obrazul lui spala
Kamikatze! -plonjeaza spre buzele-i crude
De soarta-i probabil Necuratul isi rade
In timp ce planuieste o farsa mortala.

Temeri adeverite, oameni cu doua fete
Plini de fatarnicie, prieteni de carton
Increderea-i insala, ei scriu noi experiente
Cu litere de sange, al lui Decameron

Din nou incepe lupta; cu-a lui sinceritate
Cu sabia iubirii, sa schimbe lume-ar vrea
Ii clocoteste-n sange dorinta de dreptate
Zambeste mai copile! Lumea n-o poti schimba!

In epopei onirice gandul i se-avanta
Din propria cenusa speranta iar renaste
Phoenix -ideal cum nu va mai cunoaste
Fericirea -utopie ce inca il incanta

Miraj angelic, umbra, a noptii Zburatoare
Tu-pura, preafrumoasa, dulce-ncantatoare
Opreste-ti dansul vietii, a inimii bataie
Intoarce-ti chipul tanar si pune-ti intrebare
Ce vrea, ce isi doreste omul din umbra oare?

*acest cuv nu exista-licenta poetica.

Elogiul nebuniei

Nebun este nebunul. Mai nebun este cel care isi elogiaza nebunia. Nebun este omul sincer. Mai nebun este cel care face elogiul sinceritatii. Nebun este cel ce iubeste. Mai nebun de atat...nu se poate. Atat despre nebunie. Aici se termina legatura dintre titlul folosit si continut. Eu sunt un nebun. Destul de nebun pentru a fi sincer, dar inca nu destul de nebun pentru a elogia sinceritatea. Destul de nebun totusi pentru a elogia nebunia celor care pot fi sinceri acceptand urmarile, destul de nebun pentru a elogia iubirea.Deci cat de nebun sunt?Gata, aici se termina legatura dintre titlu si continut. Urmeaza un citat pe care il dedic tuturor celor care au iubit, care au sperat in iubire si care au suferit din iubire. Hectore, ca sa nu fi nevoit sa asculti Ombladon sau Parazitii ca sa-mi gasesti sursa, iti spun de pe acum ca citatul ce urmeaza face parte din scrisoare lui Dionis catre Maria, "Sarmanul Dionis", Mihai Eminescu. Si tot pentru cei care conisderati nefolositor tot ce am scris pana acum, parerea voastra!
Probabil toti ati mai citit-o deja, dar cati ati CITIT-O cu adevarat?
"In viata ta luminoasa nu s-a putut ivi nici umbra macar a unei dureri asemenea aceleiace-mi nimiceste inima.O nimiceste! Inchipuieste-ti ca dintr-un om cu simtire, dintr-o fiinta aievea n-ar ramane nimic decat o lunga, intrupata desperare. [...] cand o asemenea inima si-ar ridica aspiratiunile pana la tine, si le-ar ridica fara vointa, luptand spre a le nadusi, neputand sa le reziste, ce-ar simti un asemenea om? Intristare? Asta nu-i intristare! Disperare? Asta nu-i disperare! E o agonie a sufletului, o lupta vana, cruda, fara de vointa. Desperarea ucide, aceasta simtire munceste. Martir este numele amorului meu. In fiecare fibra rupta este-o nemarginire de dureri; si nu deodata, fibra cu fibra se rupe inima mea. Moartea-i un moment, desperarea e tampa -o asemenea simtire este iadul. Poti tu sa-ti inchipuiesti un asemenea chin fara sa plangi -de mila, nu -de ingrozire? De piatra sa fie o inima, este o margine care s-o miste; de venin sa fie un suflet, sunt dureri care trebuie sa-l indulceasca, si nu e durere mai mare decat a mea. De ce sunt eu in lume cand tu ai fost menita sa fii? De ce-au cazut ochii mei pe tine, de ce te-am vazut? Orb de-as fi fost de fel, scapam de o viata chinuita, pustie, fara de lumina-Floare! cum surazi in gradina zilelor tale, fara sa stii ca o inima se rupe; stea! cum lucesti in cerul tau, fara sa stii ca un suflet moare. Si, in nestiinta ta esti si mai frumoasa, esti si mai mult cauza unei crude dureri. Ah! cat esti de frumoasa si cu cat esti, cu atata mai nefericit sunt, si cu cat sunt, cu atat mai frumoasa esti! -N-am avut sperante, putin mi-a pasat; n-am avut dorinte, nici una-n lume, putin mi-a pasat ; de una am fost capabil, de una, care sa-mi cuprinda toata viata mea, si aceea nerealizabila, tu!"
Frumos, nu? Trist, adevarat...dar frumos. Candva scriam si eu. Candva simteam si eu, in versuri, in scrisori. Nu aveam nici macar o farama din talenul titanic al lui Eminescu ( nu-mi bagati din discursurile Oharei cum ca as zice asta pt k asha zice lumea, pt k, macar in Dionis, talentul lui isi face din plin simtita prezenta), dar, desi nici de piatra, nici de venin, inima ei nu s-a indulcit, nu s-a miscat. Asa ca nu am mai scris. M-am reprofilat pe scrieri moralizatoare dupa cum ati vazut, care la randul lor au esuat, lovindu-se de nepasarea cititorului. Ce sa atak acum, fiindca ma mananca, tre sa scriu...
Asha ca, abordez o idee pe care am mai atins-o in unele statusuri sau discutii individuale. Limita dintre vis si viata. Daca toata viata, tot ce am trait pana acum, toata dorintele, sperantele, bucuriile, iubirile, durerile...daca toate au fost...un vis? Da, o aiureala, dar totusi, daca maine te trezesti, si afli ca ai visat, ca nimic nu a fost real. Cum ar fi? Sau daca, tot ce ai visat ar fi real. Daca tot ce este in mintea ta s-ar implini. Ce se intampla cand visul devine viata, si cand viata devine vis? Daca tot ce visezi a fost candva viata, amintiri din alta existenta? Eminescu spunea ca "lumea-i visul sufletului nostru".
Mda, si ce am vrut sa demonstrez cu asta? Nimic. Mi-am pus niste intrebari. Nu stiu sa raspund la ele...dar voi visa in continuare la ziua in care visele devin viata, fiindca va dati seama ce viata perfecta ar fi aceasta. Si Hectore, te-ai saturat de sentimente, dupa statusurile tale as zice ca doar de ale mele...sa fii sanatos, eu tot scriu, si tot despre sentimente, nu-ti place, nu citi!
I'll be back!

Tsunami

Nu voi comenta nimic despre fenomenul in sine dar va recomand sa urmati link-ul.
Merita!

de ce moartea nu accepta mita

Fara legatura cu titlul... un nou site si, k de obicei, m-apuc sa dau cu degetele in tastatura asta afurisita k sa scriu aberatii nocturne. Cum pot unii oameni sa presupuna k stiu lucruri desspre alte persoane, fiind siguri de acest lucru uneori? Cand faci o declaratie despre un alt om, sau in legatura cu un alt om, iti asumi riscul de a gresi si de a enerva respectiva persoana. Oamenii cu paie/carbuni in interiorul craniului nu au dreptul de a se exprima liber (sau nu ar trebui sa il aiba). Cum putem evolua avand atatea lipitori morale (si nu numai) care ne paraziteaza societatea? Pesimismul si optimismul sunt artele cunoasterii si prostiei, dar nimeni nu ar trebui sa spuna k este pesimist sau optimist, cum nici un artist nu este devotat 100% acelei arte. Nu trebuie interpretat ca un atac la persoana, desi poate fi, este un atac la adresa prostilor si indiferentilor ipocriti ce fac umbra Pamantului.

Sugestii de postare ale pozelor

Puteti sa amplasati poze(cum este de exemplu felicitarea de anul nou) in interiorul acestui blog prin 2 metode:

1. va uploadati poza pe un site si folositi tagul urmator: < src="http://www.example.com/mypicture.jpg" />
cu mentiunea ca inainte de scr se va pune si img

2. folisiti un programel de stocare a pozelor pe internet (cum am folosit eu in cazul felicitarii)
In acest caz va recomand Flickr sau Hello de la picasa(cel spre care va indreapta si instructiunile de la blog)

Avantejele folosirii unor astfel de servicii sunt ca puteti posta poze pe care le pot viziona (in functie de setarile pe care le faceti) doar userii inregistrati, doar mebrii invitati de voi sau orice alt utilizator de internet.

Spatiul oferit este de obicei de 10 MB.

Human Involution

NU-i asa ca suna mai pompos in engleza titlul decat in romana? Involutie umana...mdea...deja ai incetat sa citesti. Ciudat cum poti spune ceva mai bine in alta limba decat a ta.V-am amenintat cu un nou editorial, shi dau intotdeauna curs amenintarilor asha k...Iata-l. Poate o sa trezeasca ceva mai multe reactii decat ultimul, desi, o sa incerc sa-l fac ceva mai impersonal decat memento mori, sa vad daca reusesc, pentru ca am tendinta dramatica de a ma implica in tema.
Asadar, acest editorial este o relatare a vietii umane ca o involutie ce este shi o condamnare a acelor defecte pe care mi-am propus sa le condamn, shi pe cat posibil sa le indrept.
Un proverb spaniol spune:"Omul cand se naste plange fara motiv, dupa aceea viata ii da motive sa planga". Asta vreau sa spun si eu. Omul se naste perfect, in inocenta lui, in puritatea lui, in insolenta lui, in ignoranta lui. Nu stie nimic, are tot ce isi doreste, e fericit, inca nu a intrat in jungla asta numita viata. Apoi insa viata incepe sa te schimbe. De la prima masinuta pe care nu vrei de nici o culoare sa io dai si sorei tale, ca doar e a ta. De la ciocolatata aia pe care o mananci numai tu, egoist. De la rasfatul de a avea tot timpul ce isi doresti, atentia parintilor, tot. Viata te invata ca reusesti doar daca esti rau, tupeist, egoist. Adam si Eva erau perfecti. Aveau tot ce isi doreau pana cand au vrut mai mult...au vrut sa STIE, sa CUNOASCA. Asa si omul; fericit in ignoranta lui, cu cat cunoaste mai mult, cu atat isi da seama cat de nefericit este si isi doreste mai mult.Ciudat, odata cu evolutia intelectuala, care ar trebui sa ne schimbe in bine, vine si o involutie morala. Cresti, si realizezi ca viata nu e asa de usoara cum ti se parea tie cand erai copil si bateai mingea printre blocuri. Incepi sa observi ca viata inseamna mai mult decat atat. Ai nevoie de bani, incepi sa lupti pentru ei, devii rau, tre sa lupti cu altii pentru aceeasi slujba. Viata iti cere sa fi egoist, tupeist, sa lupti pentru tine. Lupti pentru integrarea in societate, in grupul din care vrei sa faci parte, lupti pentru atentia fetei de care iti place fara sa-ti pese ce vrea ea de fapt, lupti pentru o nota mare, lupti pentru o slujba buna, pentru casa aia pe care ai visat-o mereu, pentru o marire de salariu, pentru vacanta aia pe care o visezi de atata timp, pentru obtinerea unor benificii cat mai mari din divortul pe care tocmai l-a intentat femeia pe care candva o iubeai, pentru o pensie buna, pentru o batranete linistita, pentru un loc de veci cat mai bun. Shi fara sa-ti dai seama, pierzi. Ai uitat cand erai fericit din orice, ai uitat de fapt ce e aia fericirea. Cu greu te mai multumeste ceva. Iti pasa prea putin de cei din jur, cum spuneam shi in ultimul editorial, tu sa iesi cat mai implinit din viata asta, cat despre restu, Dumnezeu cu mila. Si crezi ca te-ai realizat, crezi ca ai trecut realizat prin viata...dar prost mai esti. Uite-te in urma! Cator oameni le-ai gresit, pe cati i-ai neglijat, cati prieteni ai uitat, cati oameni ai ranit, cat rau ai facut. Macar din punct de vedere al intelepciunii, omul ar trebui sa evolueze, dar prea putini o fac. Multi se pierd in oceanul asta plin de rechini, de rautate. Aceeasi rutina zilnic, aceeasi lipsa de opinie proprie, indobitocire, si te crezi fericit. Uite-te-n jur! Cati oameni care plang, cati oameni tristi, dezastre, rautate, lipsa de onoare, egoism, neincredere, durere...prea multa durere. Eu unul sunt la varsta la care pot alege. Am decizia in maini. Pot alege calea usoara, intrarea in randul armatei de sclavi, fara opinie, fals fericiti, care se uita in urma si se intreaba...ce am facut io in astia 70 de ani? Sau pot alege calea mai grea, calea de a intelege ca asa nu e bine!, ca se poate mai bine si ca depinde doar de mine, de noi, sa schimbam ceva. Realizeaza asta, incearca sa schimbi si o sa fie mai bine. NU zik ca noi putem sa schimbam lumea peste noapte, dar putem sa incepem cu mediul ce ne inconjoara. Putem sa incercam sa ne pese de cei din jur, de ce cineva este trist, de ce cineva este fericit, sa incercam sa le intelegem gesturile, dorintele, sentimentele, si cel mai important, sa ne intelegem pe noi insine, sa ne schimbam, sa nu mai involuam , sa nu mai tindem spre proprie realizare, sau macar nu numai spre asta, ci sa evoluam, sa ne deschidem mintea si sufletul spre ce este frumos si important, sa ne lasam cuprinsi de iubire, de iubirea de viata, de iubirea de aproape, de iubirea de sine, de iubirea de iubire, mai ales, de iubirea sincera.
Inchei acum, spre bucuria celor care au avut rabdarea de a citi pana aici. Poate ca acest editorial va starni reactii mai clare decat memento mori. Dar voi reveni. Pana nu va saturati de subiectul asta sau pana nu ma ascultati nu voi inceta sa fiu militant pentru o lume mai buna. Si in caz ca Andrei te intrebai...nu ...chiar nu sunt deloc melancolic. In momentul actual am in continuare acel zambet pe buze. Voi reveni....pana atunci....bafta