Amenintam in posturile trecute cu abordarea unui subiect mai serios si iata ca a venit momentul sa imi sintetizez si impartasesc niste ganduri ce ma macina de ceva timp si cu care unii dintre voi sunteti familiari.
Cand am ales stiintele politice ca domeniu de studiu nu eram pe indelete edificat cu privire la ce implica studierea acestora insa credeam, precum probabil 99,9% dintre cei inscrisi la aceasta facultate, ca absolvirea acesteia imi va fi de folos intr-un ulterior demers de a intra in lumea politica. Ca motivatia de a intra in aceasta lume era alta decat cea pe care o parte dintre colegii mei o au va fi discutat ulterior...
Pe parcursul primului an am realizat ceea ce, de altfel, ne fusese anuntat inca de la prima intalnire cu decanul facultatii, Cristian Parvulescu: SNSPA nu construieste politicieni ci politologi (un soi de analist politic mai modest, care nu se autointituleaza analist:P)...era oare cazul sa ma declar nemultumit? asteptarile mele fusesera inselate? intalneam o prima pierdica serioasa in tentativa mea de a revolutiona scena politica?
Nu...din contra, unele informatii mi s-au parut vitale pentru o buna cultura cetateneasca si politica iar unele personaje intalnite savuroase si pline de invataminte...
O mare parte dintre colegii mei, insa, infruntand aceeasi problema, s-au refugiat in organizatiile de tineret ale diferitelor partide politice (uneori chiar fara a conta coloratura lor) considerand, probabil, ca orice fel de experienta este mai buna decat deloc...
M-am gandit serios daca sa le urmez exemplul...argumentele negative au fost insa covarsitoare...lipsite de orice dram de ideologie (exceptie facand campania electorala cand toate marseaza pe o temelie originara ideologica pentru a-si mobiliza electoratul clasic, asezonand-o cu elemente de populism modern), abundand de personaje imorale, corupte, grotesti pe alocuri, fara urma de respect pentru optimismul si energia tinereasca (mai putin in acele momente cand tinerii volubili si extaziati trebuie sa-si strige dragostea pentru partid pe la televiziuni si sa plimbe pancarde pe la mitinguri) si pentru alegatori, avide de putere si dornice de inavutire, partidele existente m-au facut sa caut o alta solutie si sa-mi redefinesc mijloacele de atingere a scopului mai sus mentionat, la randul sau un mijloc pentru un scop mai inalt.
Si fiindca tot am mentionat optimismul si energia tinereasca, trebuie spus ca in ele precum si in integritatea acelorasi tineri si in faptul ca ei nu au apucat inca sa fie infranti, imblanziti, indoiti de aceasta lume in care aparent doar smecheria si nesimtirea au sorti de izbanda imi pun intreaga speranta atunci cand spun ca noi, astfel de tineri, cei ce n-am ajuns inca sa acceptam minciuna si hotia putem revolutiona acest mediu politic...
Cum? Simplu...schimband regulile jocului, refuzandu-i rutina si jocurile de culise, legile nescrise si defectarile deontologice...
Oricare dintre noi, oricat de puternic ar fi, intrat in acest carusel al pervertirii morale si sufletesti numit politica va sfarsi prin a ajunge ca ei, avid de putere si de bani si gata sa faca orice compromis pentru a pune mana pe acestea...asta e sistemul si cine va incerca sa-l schimbe va fi fie indepartat fie obligat sa-si revizuiasca sistemul valoric...
Dar daca am schimba regulile jocului?...daca am construi un partid cu si din aceste caracteristici ale tinerilor, un partid a carui ideologie sa fie onestitatea, moralitatea, vitalitatea? Pare o utopie...dar daca?
Depasind sfera politicii, sa observam un pic mutatiile ce au loc o data cu trecerea timpului la fiecare dintre noi...devenim din ce in ce mai conformisti, mai multumiti cu putin, ne plafonam in rutina vietii de zi cu zi si, intr-o buna zi, sub apasarea grijilor materiale si profesionale, ultima urma de razvratire, de energie, de tinerete din noi va fi ingropata...vom ajunge niste robotei grabiti in secolul vitezei, prea putin preocupati de fericire, de implinire sufleteasca si de integritate morala si prea mult de bunastare...
Desigur, poate ca unii dintre cei care citesc aceste randuri sunt multumiti cu o astfel de finalitate...trebuie sa recunosc ca rutinizarea suna mental linistitoare si indobitocirea prin griji-o fericire indestulatoare pentru cel ce nu si-a propus niciodata mai mult...insa, cand la finalul cel din urma, cel de care nimeni nu poate scapa, voi privi retrospectiv la cele traite as prefera ca cel de acum sa-mi zambeasca recunoscator:)
Asadar, revenind la initiativa politica propusa...sunt de parere ca un partid politic nascut din dragostea si din admiratia pentru tot ceea ce inseamna a fi tanar precum si din dorinta de a face ceva asa cum trebuie, din cultura faptului de calitate, ar avea sanse reale de a schimba ceva in aceasta politica romaneasca aproape stagnanta (si care trebuie intr-adevar intinerita)...dar, poate chiar mai important, ca asocierea unor tineri energici si integrii va asigura prezervarea acestor calitati in cadrul organizatiei si in randul lor...
Pentru ca "a fi tanar inseamna a fi de otel...a privi totul in fata. A nu putea minti niciodata...a nu putea indura sa fi mintit de altii...a nu putea ingadui minciuna oriunde ai intalni-o. A ura nedreptatea. Cand esti tanar nu poti fi legat de nimic...incaleci tu viata cum vrei...fiindca ii poti da cu piciorul...nu te taraste ea ca pe o epava, care nu mai stie sa renunte" ("Act Venetian" de Camil Petrescu)...si pentru ca "a fi tanar" este o stare de spirita care merita prezervata...pentru ca "a fi tanar" inseamna a actiona!
Asadar, pentru toti cei care sunt de acord macar cu o parte din ceea ce am scris aici, pentru cei care se simt tineri si care vor sa ramana tineri, lansez invitatia de a neglija orice scepticism ii incearca si de a mi se alatura in acest proiect (care momentan detine titlul de lucru Partidul Alternativa Politica (ma gandisem initial la Alternativa Tinerilor dar acronimul are usoare tente grosolane, nu ca actualul ar fi cu mult mai inspirat...este asadar susceptibil de schimbare:P) )
...pentru ca, vorba Oharei, poate chiar si exemplul catorva poate schimba ceva...
