**Ce graba! In intersectie, de langa semaforul care abia apuca sa clipeasca verde, masinile demareaza ca la Formula 1, in cor de claxoane si injuraturi pentru cei care au avut ghinionul sa intarzie cateva secunde. Vanzatorul de ziare strecurat printre protiere se misca bizar, ca o papusa intoarsa cu cheia. La fel si pustiul transformat in stergator de parbrize ii anima o mecanica bizara. Gesturi atuormate, de roboti plantati in intersectie: ia ziarul, da restul, stropeste parbrizul, sterge parbrizul... Lumea se grabeste si ei incearca sa tina pasul cu lumea. In fata scolilor, poze de familie din aceeasi categorie. Parintii pe fuga arunca din masini odraslele somnoroase, timp in care, pe la colturi, elevi mai mari fumeaza grabiti o ultima tigara inainte de a intra la ore. Toata lumea alearga sa castige cursa cu timpul prezent. E abia octombrie, dar se fac planuri pentru revelion. Un amic si-a rezervat deja locurile pentru viitorul sejur la mare din vara anului viitor, iar un altul si-a pus la punct un sistem de economisire care promite sa-i aduca venituri suficiente pentru anii de pensie, chiar daca il mai despart cel putin treizeci de ani de acel moment. In spatele blocului copiii mici se vor oameni mari. O fetita de cinci ani, cu unghii false si par vopsit in trei nuante, alerga ieri sa prinda un episod de telenovela. Un pusti catarat pe bicicleta se uita, admirativ, la sanii vecinei de la trei, femeie maritata care i-ar putea fi mama. Toata lumea se grabeste. E ziua prea scurta pentru serviciu, si pentru televizor, si pentru familie. Asa ca ne mangaiem iubitele in timp ce ele spala vase si noi tragem cu ochiul spre televizorul pe care se joaca derby-ul etapei. Miscarile sunt mecanice si, evident, grabite. Nici o diferenta intre baiatul care spala parbrize si barbatul care-si saruta nevasta. ,,Vai, ce repede trece timpul!", zic amandoi privind ceasul din piata orasului. Se tin de mana si lumea ar putea sa-i creada doi indragostiti care iutesc pasul pentru a ajunge in timp la teatru ori la film. Gresit. Sunt grabiti pentru ca azi e sambata si au de facut toate cumparaturile posibile: la supermarket, la magazinul de haine pentru ea, la pantofi pentru el, la rechizite pentru cel mic. Orasul e mare si aglomerat, locurile de parcare sunt putine si ocupate, prin urmare timpul e scurt si ei se grabesc inca o data. Totul pe fuga.: ani, zile, iubire, varste. Musafirii grabiti in propria noastra existenta, ne prefacem ca asa ne place sa traim si ne amagim cu iluzia ca, alergand spre maine, castigam experienta unei vieti traite din plin. Intr-o zi ne oprim. In intersectia aglomerata se face, brusc, un gol imens si vine baiatul cu stergatorul sa curete parbrizul unei vieti neclare din care nu am vazut mai nimic.**
p.s.: articolul apartine lui robert turcescu, la rubrica ,,alte glasuri, alte pareri" din ,,Dilema veche" de azi, 27 octombrie 2006.
consider ca un comentariu propriu nu ar avea efect. doar ma supun ideii si spun ca sunt de acord cu ea (,,in mintea omului sigur a fost corecta ideea!"-Ohara :P:P)
timpul fuge de mine, eu de el, ne gasim in fiecare secunda in care un fir de nisip dintr-o clepsidra a vietii se scurge catre un infinit abis al trecutului.
drc, over.
