Buna dimineata dragii mei.
Este ora 5.30. Ora la care Vlad si AdiS dau trezirea conform planului. Patrund in camera in care Eu si AdP dormim conform...:D. Se trage de timp ("cat e ceasu?", "deja?")
Punem mana de la mana si dam telefon taximetristului amintit in primul act. E ora 6 si ne anunta ca vine in 15 minute. Dani nu considera necesar sa-i precizez locul de intalnire :D (multumim daniii). Evident...PANICA! (glumesc). Doar aruncam ce resturi mai gasim prin bagaje si coboram.
Vlad iese la intaintere si recupereaza taximetristul care ne-a dat bip cand a ajuns.
Intram toti in aceasta masina care are:
- BIP ABS!
- BIP airbeguri!
- BIP motorina!
Daniel sintetizeaza: -BIP toate! :D
Momentan avem parte de prezentarea orasului: Aici doarme nevasta-mea! Doarme tun, pot sa plec ca n-aude.
Ajungem la gara. Dimineata devreme. (Atat de devreme e dimineata incat dak ar fi fost mai devreme ar fi fost noaptea :P)
Ochim un magazin si pe Dragos care asteapta in sala de... . Bat in geamuri (proiectate... Sa reziste! Sa reziste! Sa reziste!). Il recuperam.
Cu spirit proaspat patrundem in magazinul garii. Il devastam. Rectific ...cerem cateva monezi pt aparatul de cafea apoi il devastam :D.
Bem cafeaua. Se face ora. Plecam. Tocmai ne-am urcat intr-un tren de navetisti. Avem sanse sa nu avem loc...PANICA! Gasim si luam loc intr-un compartiment cu 2 mosi. Facem peste o ora.
Am ajuns in Targu Jiu. Cu detalii pretioase obtinute de AdiS prin telefon de la amicul sau localnic gasim rapid autogara. Are loc tranzactia ce va marca restul calatoriei. Bani contra FHM.
Dam 5 RONI. Ajunem in Novaci. Pe drum citim gazeta si FHM.
Incercam o negociere cu un idiot cu masina :D. Ne cere mult. Suntem pe punctul sa acceptam. Dar...mai asteptam sa nush ce. Nu-l luam. Stam. Ne gandim. Aratam semne. Dam din maini. OPA! Opreste un camion al armatei!
Andrei este bagat (cu forta) la inaintare. (PANICA! pt el) :))
Suntem transportati cu conditia existentiala de a nu strica mobilierul transportat (paturi si fotolii) pentru ca sunt pe inventar!
Ne mobilizam(adik ne ascundem prin bobila) si nu stricam nimik :D. Ajungem la destinatie bucurosi si cu buzunarele pline. RANCA!
Este ora 13. Suprinzator ...conform planului de acasa. Incepem sa cautam cazare. Mergem, intrebam, 41(ron/noapte/pers) ...ne gandim, sunam...30...camera de 6. Bine!
Camera ne asteapta facandu-se. Este un momen bun de masa.
Unii pastrama altii tochitura. Meniuri stinse cu Hategana (mai ieftina ca apa) si poate cu alte bauturi ce nu fac obiectul relatarii (in direct pe reluare in cap de la fatza locului).
Oamenii mei aleg sa doarma cu scopul abstract de "a se odihni". Incerc sa ma revolt(dar mi-e somn). Dau de prajituri! :D.
Apar puncte de interes: FHM si posibilitatea ca AdiS sa dea necontrolat din picioare in somn. Incercam sa-l provocam. Nu suntem prea talentati dar obtinem o victorie notabila: Se inveleste cu o sticla de Pepsi Twist! :D
ora 16-17. Ziua de munte ce parea sfarsita debuteaza pornind pe Transalpina. Punct plecare 1750m. Cooptam un caine. Urcam gafaind pe scurtaturi intre serpentine, vaci si cai. Ajungem la cruce. 1900m. Aici a murit un lord. Dani si AdiS se hotarasc sa mearga pana in varful Papusa socotind ca nu le va lua prea mult. Evident sunt departe de a estima corect. Ajung totusi. Nu-i asteptam (conform intelegerii).
Ne prinde noaptea pe coborare si mai avem de trecut printr-un palc de padure. Nu lumini, nu case. (PANICA?:P DA!) Mergem (alergam) si ne bucuram ca puradeii de craciun cand vedem luminiile vreunei masini.
Dupa mai bine de o ora ne readunam. Halim printre altele conserve de ton maruntit...pe care o savuram cu varful cutitului de la briceag (betisoarele chinezesti ar fi fost o mina de aur!).
Se savureaza ciocolati cu rom.
Vlad ne bate la cap sa jucam poker sau wist. Jucam wist. Faceti jocurile!
Aspecte de decor: Sticla de visinata, FHM si pietrele culese de Dani pentru a alunga toate animalele salbatice de pe pamant (pietre sunt suficiente).
Terminam jocul. Dragos ne injura frumos :D. Ce simpatic e el. Zice ca n-a dormit de nush cate ore si ca noi facem scandal. Ii facem poza si ulterior ii punem in scaun la el il pat.
Pierdut uzul ratiunii si sirul orelor. Dam pe desene animate. Blocam pe acel canal. Ne jucam cu bliturile de la paratele foto. Vedem supernove.
Ziua se termina in amortire pentru ca nici macar nu ne putem inchipui cum avea sa fie urmatoarea. Noapte buna!
sâmbătă, septembrie 27
Kilometrii PAR IN Grup mai putini...1
Intr-o noua tentativa de revitalizare a blogului, etapa marcanta a activitatii noastre (nocturne) liceale si ca prolog pentru un ulterior subiect mult mai serios prezint publicului cunoscator perindarile tomnatice anuale pe plaiuri mioritice...
Pentru ca ardea sangele in noi de atata soare(la momentul deciziei) si pentru ca n-am reusit o formula extinsa marea/vara asta...ne-am decisera noi 7-2+1 crai sa luam pieptis Parangii pentru o relaxare masculina binevenita...
Cum umbra plecarii lui Dani spre taramuri conduse de o regina plana asupra noastra, amenintatoare, amintindu-ne ca timpul este esential (si niciodata suficient), am optat pentru o excursie scurta insa intensa...cu multi kilometrii de acoperit, multe locuri de vazut si putine ore de dormit...
Astfel, ne-am trezit (desi nu dormisem deja de cateva ore...) in Gara de Nord, pe la orele 11.20, asteptand deja cunoscutul si fidelul tren de noapte, 5 flacai infofoliti si cu ranite in spate: Dani, AdP, Burs, Adi Stroe si yours truly...
Drumul a fost lung insa presarat cu momente amuzante si firmituri din cozonacul lui Dani, stinse de Jack cel in sticla cameleonica...asa ca la 6.15 eram in Petrosani negociind o inghesuiala in "aspiratorul de femei" fara ABS, airbaguri, motorina (in exprimare mai plastica suna desigur mai amuzant:P) detinut de localnicul Mihai, mare fustangiu devotat nevestei...
20 de lei (cu tot cu prajitura mai sus mentionatei) au fost in cele din urma necesari pentru a ajunge in Rusu, o pseudo-statiune controlata de numeroase carteluri de caini, cufundata in ceata si in somn la respectiva ora...
Dezbatand filosofiile de viata impartasite de taximetrist precum si ora de trezire a localnicilor am dat in cele din urma navala peste o gospodina care ne-a cazat si hranit (recomandam cu caldura mancarea si ceaiul locului)...astfel incat pe la 11, dupa un scurt (dar dupa unii prea lung) somn, stateam la coada la telescaun (noi si niste bikeri sinucigasi) asteptand ca acesta sa fie pus in functiune...
Victorie! Iata-ne la ora 12.15 ajungi la cota 1.780, inca inconjurati de ceata insa pregatiti (sufleteste) pentru o urcare de cateva ore...nu stiam, insa, ca muntele al' mic ne pusese gand rau, decis sa ne sece de vlaga in timp record...
O ora mai tarziu cucerisem Parangul Mic (2100 si ceva) insa sandwich-urile si dulciurile lui Andrei nu pareau sa ne revitalizeze suficient...motiv pentru care ne-am propus sa mai urcam doar o anumita perioada de timp si apoi sa revenim la telescaun (care de-al dracu se inchidea la 3...doar ca sa ne mai preseze si el un pic...). Cum insa peisajul inghetat (atat cat se vedea in jur) parca poza in fata ochilor nostri si poteca era binevoitoare cu picioarele noastre ne-am hotarat(dupa dezbateri aprige, bluf-uri si supralicitari...pitinescieni in devenire) sa atacam si Varful Carja (2400 si ceva de metri)...traseu anuntat de un marcaj zgribulit ca durand inca o ora si jumatate. Am serpuit pe poteca ninsa pana pe o culme inzapezita, insotiti de urme de pisica salbatica/ras/vulpe/cinecemaiofera...insa deoarece ceata rece ne impungea din ce in ce mai mult iar lapovita ne ascundea proaspetele urme, partea mai responsabila dintre noi s-a decis sa se opreasca...Adi si Dani au mai inaintat cateva zeci de metri, probabil atingand varful, s-au pozat invingatori in decorul alb si ni s-au alaturat pentru o coborare grabita sub amenintarea noptii...
Pe la 5.30 ajunsesem la capatul telescaunului, pregatiti pentru o coborare de inca cel putin o ora pe sub acesta...insa o patrula de Nissan a vrut sa demonstreze ca 4*4=9...deci iata-ne in timp record din nou la cazare, mancand o ciorba buna de vitel si o tocanita, uitandu-ne cum Steaua arde gazu la Medias si casunandu-l pe adormitul Andrei (care si-a respectat blazonul si s-a culcat la 8) cu perne in pauza meciului...caloriferul electric vegheaza somnul drumetului...
...continuarea in episodul urmator...daca nu s-o gasi altcineva sa preia legatura;)...
Pentru ca ardea sangele in noi de atata soare(la momentul deciziei) si pentru ca n-am reusit o formula extinsa marea/vara asta...ne-am decisera noi 7-2+1 crai sa luam pieptis Parangii pentru o relaxare masculina binevenita...
Cum umbra plecarii lui Dani spre taramuri conduse de o regina plana asupra noastra, amenintatoare, amintindu-ne ca timpul este esential (si niciodata suficient), am optat pentru o excursie scurta insa intensa...cu multi kilometrii de acoperit, multe locuri de vazut si putine ore de dormit...
Astfel, ne-am trezit (desi nu dormisem deja de cateva ore...) in Gara de Nord, pe la orele 11.20, asteptand deja cunoscutul si fidelul tren de noapte, 5 flacai infofoliti si cu ranite in spate: Dani, AdP, Burs, Adi Stroe si yours truly...
Drumul a fost lung insa presarat cu momente amuzante si firmituri din cozonacul lui Dani, stinse de Jack cel in sticla cameleonica...asa ca la 6.15 eram in Petrosani negociind o inghesuiala in "aspiratorul de femei" fara ABS, airbaguri, motorina (in exprimare mai plastica suna desigur mai amuzant:P) detinut de localnicul Mihai, mare fustangiu devotat nevestei...
20 de lei (cu tot cu prajitura mai sus mentionatei) au fost in cele din urma necesari pentru a ajunge in Rusu, o pseudo-statiune controlata de numeroase carteluri de caini, cufundata in ceata si in somn la respectiva ora...
Dezbatand filosofiile de viata impartasite de taximetrist precum si ora de trezire a localnicilor am dat in cele din urma navala peste o gospodina care ne-a cazat si hranit (recomandam cu caldura mancarea si ceaiul locului)...astfel incat pe la 11, dupa un scurt (dar dupa unii prea lung) somn, stateam la coada la telescaun (noi si niste bikeri sinucigasi) asteptand ca acesta sa fie pus in functiune...
Victorie! Iata-ne la ora 12.15 ajungi la cota 1.780, inca inconjurati de ceata insa pregatiti (sufleteste) pentru o urcare de cateva ore...nu stiam, insa, ca muntele al' mic ne pusese gand rau, decis sa ne sece de vlaga in timp record...
O ora mai tarziu cucerisem Parangul Mic (2100 si ceva) insa sandwich-urile si dulciurile lui Andrei nu pareau sa ne revitalizeze suficient...motiv pentru care ne-am propus sa mai urcam doar o anumita perioada de timp si apoi sa revenim la telescaun (care de-al dracu se inchidea la 3...doar ca sa ne mai preseze si el un pic...). Cum insa peisajul inghetat (atat cat se vedea in jur) parca poza in fata ochilor nostri si poteca era binevoitoare cu picioarele noastre ne-am hotarat(dupa dezbateri aprige, bluf-uri si supralicitari...pitinescieni in devenire) sa atacam si Varful Carja (2400 si ceva de metri)...traseu anuntat de un marcaj zgribulit ca durand inca o ora si jumatate. Am serpuit pe poteca ninsa pana pe o culme inzapezita, insotiti de urme de pisica salbatica/ras/vulpe/cinecemaiofera...insa deoarece ceata rece ne impungea din ce in ce mai mult iar lapovita ne ascundea proaspetele urme, partea mai responsabila dintre noi s-a decis sa se opreasca...Adi si Dani au mai inaintat cateva zeci de metri, probabil atingand varful, s-au pozat invingatori in decorul alb si ni s-au alaturat pentru o coborare grabita sub amenintarea noptii...
Pe la 5.30 ajunsesem la capatul telescaunului, pregatiti pentru o coborare de inca cel putin o ora pe sub acesta...insa o patrula de Nissan a vrut sa demonstreze ca 4*4=9...deci iata-ne in timp record din nou la cazare, mancand o ciorba buna de vitel si o tocanita, uitandu-ne cum Steaua arde gazu la Medias si casunandu-l pe adormitul Andrei (care si-a respectat blazonul si s-a culcat la 8) cu perne in pauza meciului...caloriferul electric vegheaza somnul drumetului...
...continuarea in episodul urmator...daca nu s-o gasi altcineva sa preia legatura;)...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)