ce gandire profunda p-acilea

stateam si (nu) ma gandeam d c ati devenit asha d ganditori d la un timp. kkturile alea d romane psihologice cred k v-au afectat creierashul. eu imi fac griji k dorm prea mult si voi v plangeti k aveti sau nu aveti prieteni noi. bah fratilor mai bine v-ati gandi la chestii mai folositoare. va dau eu o tema mishto d gandire. dak o faceti p-asta intrati in aura mea protectoare (marcu...). fiti atenti... ganditi-va la 43 d lucruri extraordinar d tampite pe care nu merita s l faceti k majori (adika >18 ani) dar care sunt mishto d fkt k teenagers. faceti lista si mai vb. . d exemplu eu am facut nr. 1 : condus mashina noaptea p langa politist si ma pregatesc d partea a doua : mancat weed-cookies (p.s. sunt in drum spre Amsterdam ;) ciao !

Ceva s-a schimbat!

Si nu este vorba doar de background(sau ce o fi ala; burs, corecteste-ma te rog...). Cred ca este vorba de ceea ce am facut impreuna anul acesta, ce am suportat, peste ce am trecut(si mai ales prin cate), dak nu ca o clasa unita, cel putin ca un individ(vlad ar fi zis adolescent imprevizibil) ce a evoluat pe scara intelectuala, dar mai ales pe scara sociala, un individ(copil adolescent) ce a fost pus fata in fata cu anumite situatii "interesante" si, uneori, dificile. Cu totii am avut momentel noastre bune, dar si momentele proaste, cand iti venea sa intri in pamant, sa dai cu pumnul in tot ce vrei din cauza anumitor persoane. Fiecare dintre noi a evoluat, fiecare in ritmul sau, fiecare in domeniul lui mai mult, dar, ceea ce este interesant este ca si relatia dintre noi a evoluat, nu mai exista atat de multe "bisericute" dincolo de care nu poti trece, am descoperit prieteni noi in persoane pe care nu le credeam capabili sa imi fie prieteni. Totusi, mai este mult de munca pana cand vom ajunge sa fim uniti si sa le dovedim celorlalti ca suntem cei mai buni! drC over & watching! comments pls!

Memento mori 2...dupa 6 luni jumate

Da...au trecut 6 luni jumate de la primul post, naiv, pueril...dar sincer saraku...6 luni jumate in care multe s-au schimbat...si totusi...totu e recursiv, ciclik, caci ma regasesk in acelasi context k si acum 6 luni jumate. Soarele rasare pentru mine...si tot pentru mine dispare...ia ploaia vine, un nou inceput?...un sfarsit?...ploaia te spala(si te sareaza...:P...aia e marea). Si totusi ploaia trece...si iar e soare...acceasi scena, aceleasi personaje...altul eu. Da, eram naiv...prostutz...idealist...credeam k pot schimba lumea..:P...neah...lumea n-o poti schimba. Vreau sa va reamintesk ceea ce unii au observat deja...am crescut, m-am maturizat. Ma simt destul de puternik kat sa depasesk obstacolele de zi q zi...destul de puternik kat sa vad fiecare sut in fund ca un pas inainte si fiecare deceptie k pe o lectie de viata. Ceva a ramas insa din acel idealist...imi plac oamenii si cred in ei. Cred in oameni, am incredere k in fiecare om, oricat de slab, tacut, retras, prost, aparent neinteresant...bla bla bla...cuvintele nu conteaza...:P...ar fi el, se ascunde un urias potential. Cred kiar si in cei care nu cred in ei...cred k pot creste in colectiv, cred k pot deveni prieteni nepretuiti, cred k au forta sa-si gaseask "sufletul pereche", cred k au forta sa intre la medicina sau arhitectura sau teatru sau wherever....cred k pot exploda. Fiecare om are in el ceva...unii se "desfac" de la sine...altii au nevoie de ajutor, de prieteni. Dap, de prieteni adevarati...prea putini din pacate...abea de-i pot numara pe degetele de la o mana...Fara ei pot fi puternik, cu ei sunt invincibil. Atunci cand "sistemul de iluzii"(am mai citit si io cate cv...:P) se destrama...cand tot mediul pe care ni l-am construit, cand toate scuturile si sistemele de aparare sunt sparte...cand toate ideile preconcepute, opiniile pe care ni le-am repetat pana am ajuns sa le credem si iluziile ku kare ne-am inconjurat dispar...nu este totusi abisul cum spuneam candva. Acolo, ultimul bastion al rezistentei umane sunt prietenii. E la moda vad io multumitu la toti(din pkt io am inceput seria...acum 6 luni jumate...cicluri...:P), dar nu pot sa le multumesk la toti. Imi pare rau dar mi se pare ipocrizie sa cauti cv d spus pt fiecare (aici sar gurile rele care spun k si io am fct asta...in fine...la mine era cerut scuze...si da...aveti dreptate...poate a fost ceva ipocrizie si atunci...acum n-ash mai faceo)...mi se pare prea oscarish...nush...prea mult(n-am nik ku cei care au fct asta dar eu nu am de gand sa fak ashea cv)...o singura multumire am de adus...prietenilor adevarati...iar ei se stiu. K tot vorbeam de ipocrizie...sa-mi explice si mie cineva care s-a prins cum e treaba cum pot unii sa spuna sau sa faca unele questii...si sa le faca sa para atat de reale...fara sa creada in ele...p mine ma depaseste...tre sa mai cresk un pik...:P. Ashea...cam atat...dak cineva se simte deranjat de volumu de litere...nu-mi pasa...:P...n-am scris pt cineva...am scris pentru k ashea simteam...pt k aveam nevoia sa scriu...Aduceti-va aminte k sunteti muritori si aratati-le celor care merita ca tineti la ei....maine poate va fi prea tarziu.