ce pot sa spun.. imi place idea pe care o sustineti aici.
catalin, ai dreptate total. trebuie sa vorbim deschis, deci nu-mi spune in fata, posteaza pe forum, pentru ca e mai usor sa te exprimi, nu ? si ca idee, nu m-am propus pentru ca ma vota stef, amice. mi-a venit in cap ca sunt in stare sa am grija a-mi indeplini sarcinile care vin cu aceasta pozitie totodata egala cu orice alt membru al clasei. si cat de (auto)propunere, de cand nu am voie sa fac asta ? dar oricum asta e de alt domeniu, stiri vechi pe care voi le priviti suspicios pentru ca candidatura mea a fost cu "subinteles", ?asa fac mereu? , in loc sa fie o simpla actiune. de la tine astept mustrari face2face, chiar daca tehnologia te pasioneaza. avem 4 pauze de 5 minute si una de 10, ca fapt divers.
P.S. sper ca ai observat ca ti-am scris corect numele. makr atat pot face dupa 3 ani.
alexa, tot nu inteleg de ce decizia mea de a fi lider v-a deranjat atat de mult incat sa se dezbata peste tot.
si pentru toti cei care fac parte din noi::b... ieriri au fost constant, au fost mediatizate si participantii nu au criticat prea dur. cel putin eu am organizat revu' si ardealul ( in care da, au fost 3 oameni, pentru ca 3 au vrut ). daca vi se pare ca nu am facut mai mult decat a fi organizatorul a 2 excursii pentru clasa, astept macar recunostiinta pentru acestea 2.
luni, septembrie 25
duminică, septembrie 24
unui public redus [la tacere]
nu stiu altii cum sunt... FUCK CREANGA!
bah! trezirea! adik, p bune... suntem d 3 ani impreuna, d 2 ani dani e seful clasei. teo se (auto)propune pentru sefia clasei ... "k sa vad cum e si poate fac si cv pentru voi". un pic egoism, teo, dar... nu asta este esential.
eu nu pot sa va inteleg... nu aveti nimic de spus de fata q toata lumea, dar, intre voi, se aud barfe cu referire la c ar fi trebui faqt, etc. [sa nu va imaginati k asta e un post d aparare al lui dani].
oameni buni, dak aveti cv d spus, o propunere kre, in vederea voastra, ar face k noi sa fim mai uniti, sa fim din nou reuniti intr-un loc (propun o excursie... vorba lui vlad: ,, pt k repetitia e mama invatarii, propun" - el a zis costinesti pentru mare, eu spun tot poiana tapului [ plus k avem o tapu in clasa]), aceeasi cabana. avem nevoie de pauze dese aqm, kt mai avem timp, pentru k din ianuarie nu prea mai vad hanging out.
[doresc sa imi cer scuze... de-abia in seara asta am aflat de film ... multumim body! in numele meu si al unora kre nu au cont, dar au tinut sa s exprime doar in privinta asta... nu pot sa vin. motivul este unul si destul d clar. dak chiar va intereseaza, ask me.]
propun pt maine in orele d lab pierdute inutil la un snooker sau alte jocuri p miniclip sa facem o reuniune noi::b intr-un lab si sa spunem c a fost bn, c nu a fost [asta cine vrea si s simte in stare sa dea ochii q colectivitatea ...], proiecte d activitati si punerea acestora in practica. doar sa stam sa vorbim, nu fiekre q fiekre, ci fiekre q TOTI. consider k intalnirea asta e importanta. just sit and talk.
meet u there! [probabil sunt afara la baschet. dak totusi va hotarati sa puneti in aplicare propunerea, gimme a sign!]
drc, out.
----------------
p.s.: dak simtiti k nu va aflati printre cei redusi la tacere, take a stance si hai sa-i adunam sa vb.
bah! trezirea! adik, p bune... suntem d 3 ani impreuna, d 2 ani dani e seful clasei. teo se (auto)propune pentru sefia clasei ... "k sa vad cum e si poate fac si cv pentru voi". un pic egoism, teo, dar... nu asta este esential.
eu nu pot sa va inteleg... nu aveti nimic de spus de fata q toata lumea, dar, intre voi, se aud barfe cu referire la c ar fi trebui faqt, etc. [sa nu va imaginati k asta e un post d aparare al lui dani].
oameni buni, dak aveti cv d spus, o propunere kre, in vederea voastra, ar face k noi sa fim mai uniti, sa fim din nou reuniti intr-un loc (propun o excursie... vorba lui vlad: ,, pt k repetitia e mama invatarii, propun" - el a zis costinesti pentru mare, eu spun tot poiana tapului [ plus k avem o tapu in clasa]), aceeasi cabana. avem nevoie de pauze dese aqm, kt mai avem timp, pentru k din ianuarie nu prea mai vad hanging out.
[doresc sa imi cer scuze... de-abia in seara asta am aflat de film ... multumim body! in numele meu si al unora kre nu au cont, dar au tinut sa s exprime doar in privinta asta... nu pot sa vin. motivul este unul si destul d clar. dak chiar va intereseaza, ask me.]
propun pt maine in orele d lab pierdute inutil la un snooker sau alte jocuri p miniclip sa facem o reuniune noi::b intr-un lab si sa spunem c a fost bn, c nu a fost [asta cine vrea si s simte in stare sa dea ochii q colectivitatea ...], proiecte d activitati si punerea acestora in practica. doar sa stam sa vorbim, nu fiekre q fiekre, ci fiekre q TOTI. consider k intalnirea asta e importanta. just sit and talk.
meet u there! [probabil sunt afara la baschet. dak totusi va hotarati sa puneti in aplicare propunerea, gimme a sign!]
drc, out.
----------------
p.s.: dak simtiti k nu va aflati printre cei redusi la tacere, take a stance si hai sa-i adunam sa vb.
marți, septembrie 12
L.E. (@DrC): Teambuilding
original t.o: care drq era adresa web a blogului ?
asha...am gasit-o. trecem p scurt datele-n caiet ca am timp sa ma plictisesc. 12 septembrie 2006. 5 ani si o zi de cand americanii's de vina. vineri incepe scoala. avem kef, kiar daca nu ilustram intr-un mod sau altul dorinta de a-i vedea p ceilalti bagati prin banci. e 7.47 si se intuneca rapid. vara a plecat, nasol. cred...
revenim. vineri...teambuilding in aurel vlaicu. paintball. putin p seara...un 5 sau 6. maxim 34 d oameni [doar 12B]. bagati-va si faceti planuri. gata k devine plictisitor.
asha...am gasit-o. trecem p scurt datele-n caiet ca am timp sa ma plictisesc. 12 septembrie 2006. 5 ani si o zi de cand americanii's de vina. vineri incepe scoala. avem kef, kiar daca nu ilustram intr-un mod sau altul dorinta de a-i vedea p ceilalti bagati prin banci. e 7.47 si se intuneca rapid. vara a plecat, nasol. cred...
revenim. vineri...teambuilding in aurel vlaicu. paintball. putin p seara...un 5 sau 6. maxim 34 d oameni [doar 12B]. bagati-va si faceti planuri. gata k devine plictisitor.
vineri, septembrie 8
blog...
Ne-am departat destul de mult de cea ce presupune un blog in conceptia
unora. Ne-am axat in foarte mare parte pe intamplari sau aspecte din
viata noastra...dar nu neaparat din viata de zi cu zi. Parca informatia
trebuie sa fie de minim un anumit nivel pentru a aparea pe blog.
Limbajul de asemeanea. Ce-am scris aici nu-i turnat fara retusuri asa
cum usor i-as da "drumu" pe forum sau mess. Poate asta e cauza
autocenzuri, faptul ca te gandesti daca informatia pe care o ai si
le-ai spune-o si celorlalti merita sau daca merita sa-ti bati capul sa
o (in)scrii in trendul de pana atunci.
Ia postu asta ca un indemn catre simplificare...toarna informatia.
unora. Ne-am axat in foarte mare parte pe intamplari sau aspecte din
viata noastra...dar nu neaparat din viata de zi cu zi. Parca informatia
trebuie sa fie de minim un anumit nivel pentru a aparea pe blog.
Limbajul de asemeanea. Ce-am scris aici nu-i turnat fara retusuri asa
cum usor i-as da "drumu" pe forum sau mess. Poate asta e cauza
autocenzuri, faptul ca te gandesti daca informatia pe care o ai si
le-ai spune-o si celorlalti merita sau daca merita sa-ti bati capul sa
o (in)scrii in trendul de pana atunci.
Ia postu asta ca un indemn catre simplificare...toarna informatia.
powered by performancing firefox
luni, septembrie 4
Amu m-am pornit, suportati-ma
Am chef sa scriu asa ca scriu...chit ca pentru un numar redus de cititori. Cel putin stiu ca acei cativa sunt de incredere si "tin" la un limbaj mai pretentios (de aceea l-am si folosit).
Inainte insa de a aborda tema de azi pastrez un rand de reculegere pentru un deces care sincer m-a emotionat profund...Steve Irwin, "the croc hunter", rapus de o pisica de mare facand ceea ce iubea...
Odihneasca-se in pace in Edenul in care sigur a ajuns...a ajutat mult prea mult in viata asta ca sa nu fie luat dintre noi...nu pastra Echilibrul.
Despre acest Echilibru supraexistential vreau sa vorbesc aici. Mult timp am crezut cu tarie ca oamenii sunt prin definitie buni, ca undeva, mai mult sau mai putin adanc ingropat in ei, zace un imens potential pozitiv gata sa iasa la suprafata in orice clipa si deci ca trebuie acordata prezumptia de bunatate oricarui biped umanoid:P. Am intampinat cu seninatate dovezi incontestabile de rautate gratuita, de egocentrism acut, pentru simplul motiv ca am crezut in acest Bine apocaliptic prezent in fiecare.
Daca folosesc trecutul nu inseamna ca nu cred in continuare...insa, pe parcursul ultimului an o noua idee a castigat teren in sistemul meu de gandire: existenta unui Echilibru atemporal, aspatial, vesnic si imposibil de clintit decisiv intr-o directie sau cealalta...un Echilibru ce influenteaza existenta noastra intr-o masura greu de apreciat, as zice totala daca nu as crede totusi si in existenta plapanda dar sigura a liberului arbitru.
Aceasta idee a Echilibrului suprem a fost sustinuta de numeroase ocazii in care dupa un mare Rau a venit un mare Bine sau invers, dupa ce deseori am vazut pedepsiti pe cei care au gresit sau rasplatiti pe cei care au ales corect. Bineinteles ca in spiritul constantei cosmice dupa rasplata si perioada presupus extazica, de bine intens, a urmat si declinul si reversul medaliei...dar in acelasi spirit al echilibrarii, dupa cadere urmeaza si urcusul. O sa ziceti ca este in spiritul omului sa se ridice dupa prabusire...nimic mai corect, nici nu vorbeam de altceva decat de niste tipare prenatale intiparite adanc in codul nostru genetic (daca vreti sa le spuneti asa).
In spiritul acestei idei am ajuns sa reconsider omul ca entitate pozitiva si am sfarsit prin a-l vedea in doua nuante initiale: alb si negru, amestecate pentru inceput in paleta de culori cu care este zugravit omul. Reformuland, fiinta umana dispune initial de aceeasi cantitate de bine si rau in interiorul sau. In interpretarea biblica, omul era lasat sa-si aleaga calea. Ambele ii sunt la dispozitie fiindca el insusi este un amestec de amandoua. Clar, una dintre ele va ramane latenta, gata oricand sa iasa la suprafata iar cealalta va fi explorata mai pe indelete. Cum nici-un om nu seamana cu celalalt cei doi poli existentiali pot coexista dar in acest caz nu va fi o simbioza ci doar o situatie de conjunctura...in final unul dintre cei doi, bine sau rau trebuie sa invinga. In putine cazuri victoria este definitiva iar potentialul distructiv (sau dupa caz cel pozitiv) este eliminat totalmente. De cele mai multe ori catalogarea este una naiva: este un om bun sau este un om rau...el nu poate fi plasat in nici-una din conditii pentru simplul motiv ca ambele sunt prezente in el.
Pentru a nu ma pierde in abstract si general voi particulariza pe singura persoana despre care pot vorbi in cunostiinta de cauza, eu. Ma consider, generalmente, un om bun, clasat in tagma celor buni pentru ca depun eforturi constiente sau nu sa aleg intotdeauna solutia etica, corecta, morala,...intr-un cuvant, buna. Sunt insa pe deplin constient ca latent in mine se ascunde un animal, o bestie cum imi place sa spun, tinuta in frau de eforturi rationale atunci cand ar dori sa iasa la suprafata. Nu neaparat rau in sensul biblic, insa animalic, pe alocuri murdar, egoist, furios, gelos dus pana la paroxism. Simpla internalizare a acestei existente este un punct castigat in incercarea de a controla fondul meu animalic (care n-a evadat decat de vreo 3 ori in viata mea). Daca vrea sa scoata capul...ii pot da in cap pentru ca stiu ce este.
Concluzionand...imi place sa am incredere in oameni de aceea voi vedea mereu mai intai si mai pregnant binele din cineva. Insa posibilitatea aparitiei raului, intr-o forma neasteptata poate, nu trebuie exclusa. In ceea ce priveste Echilibrul, timpul va decide daca este aplicabil in toate cazurile sau exista doar la exceptii.
Pazea! "Somnul ratiunii naste monstrii";)
Inainte insa de a aborda tema de azi pastrez un rand de reculegere pentru un deces care sincer m-a emotionat profund...Steve Irwin, "the croc hunter", rapus de o pisica de mare facand ceea ce iubea...
Odihneasca-se in pace in Edenul in care sigur a ajuns...a ajutat mult prea mult in viata asta ca sa nu fie luat dintre noi...nu pastra Echilibrul.
Despre acest Echilibru supraexistential vreau sa vorbesc aici. Mult timp am crezut cu tarie ca oamenii sunt prin definitie buni, ca undeva, mai mult sau mai putin adanc ingropat in ei, zace un imens potential pozitiv gata sa iasa la suprafata in orice clipa si deci ca trebuie acordata prezumptia de bunatate oricarui biped umanoid:P. Am intampinat cu seninatate dovezi incontestabile de rautate gratuita, de egocentrism acut, pentru simplul motiv ca am crezut in acest Bine apocaliptic prezent in fiecare.
Daca folosesc trecutul nu inseamna ca nu cred in continuare...insa, pe parcursul ultimului an o noua idee a castigat teren in sistemul meu de gandire: existenta unui Echilibru atemporal, aspatial, vesnic si imposibil de clintit decisiv intr-o directie sau cealalta...un Echilibru ce influenteaza existenta noastra intr-o masura greu de apreciat, as zice totala daca nu as crede totusi si in existenta plapanda dar sigura a liberului arbitru.
Aceasta idee a Echilibrului suprem a fost sustinuta de numeroase ocazii in care dupa un mare Rau a venit un mare Bine sau invers, dupa ce deseori am vazut pedepsiti pe cei care au gresit sau rasplatiti pe cei care au ales corect. Bineinteles ca in spiritul constantei cosmice dupa rasplata si perioada presupus extazica, de bine intens, a urmat si declinul si reversul medaliei...dar in acelasi spirit al echilibrarii, dupa cadere urmeaza si urcusul. O sa ziceti ca este in spiritul omului sa se ridice dupa prabusire...nimic mai corect, nici nu vorbeam de altceva decat de niste tipare prenatale intiparite adanc in codul nostru genetic (daca vreti sa le spuneti asa).
In spiritul acestei idei am ajuns sa reconsider omul ca entitate pozitiva si am sfarsit prin a-l vedea in doua nuante initiale: alb si negru, amestecate pentru inceput in paleta de culori cu care este zugravit omul. Reformuland, fiinta umana dispune initial de aceeasi cantitate de bine si rau in interiorul sau. In interpretarea biblica, omul era lasat sa-si aleaga calea. Ambele ii sunt la dispozitie fiindca el insusi este un amestec de amandoua. Clar, una dintre ele va ramane latenta, gata oricand sa iasa la suprafata iar cealalta va fi explorata mai pe indelete. Cum nici-un om nu seamana cu celalalt cei doi poli existentiali pot coexista dar in acest caz nu va fi o simbioza ci doar o situatie de conjunctura...in final unul dintre cei doi, bine sau rau trebuie sa invinga. In putine cazuri victoria este definitiva iar potentialul distructiv (sau dupa caz cel pozitiv) este eliminat totalmente. De cele mai multe ori catalogarea este una naiva: este un om bun sau este un om rau...el nu poate fi plasat in nici-una din conditii pentru simplul motiv ca ambele sunt prezente in el.
Pentru a nu ma pierde in abstract si general voi particulariza pe singura persoana despre care pot vorbi in cunostiinta de cauza, eu. Ma consider, generalmente, un om bun, clasat in tagma celor buni pentru ca depun eforturi constiente sau nu sa aleg intotdeauna solutia etica, corecta, morala,...intr-un cuvant, buna. Sunt insa pe deplin constient ca latent in mine se ascunde un animal, o bestie cum imi place sa spun, tinuta in frau de eforturi rationale atunci cand ar dori sa iasa la suprafata. Nu neaparat rau in sensul biblic, insa animalic, pe alocuri murdar, egoist, furios, gelos dus pana la paroxism. Simpla internalizare a acestei existente este un punct castigat in incercarea de a controla fondul meu animalic (care n-a evadat decat de vreo 3 ori in viata mea). Daca vrea sa scoata capul...ii pot da in cap pentru ca stiu ce este.
Concluzionand...imi place sa am incredere in oameni de aceea voi vedea mereu mai intai si mai pregnant binele din cineva. Insa posibilitatea aparitiei raului, intr-o forma neasteptata poate, nu trebuie exclusa. In ceea ce priveste Echilibrul, timpul va decide daca este aplicabil in toate cazurile sau exista doar la exceptii.
Pazea! "Somnul ratiunii naste monstrii";)
Filosofie in miez de noapte (cu s pentru simplu motiv ca asa vine din greceste)
Abuzez in mod repetat de cyber-spatiul alocat:P...daca altii nu o fac macar eu sa scriu ceva ce nu va fi citit decat de cativa...si ce?...aia cativa sunt crema:)
Citeam acum cateva minute...Da, incerc sa trag de mine si sa mai si citesc...citeam "Calvarul" de Tolstoi. E inca prea devreme sa ma pronunt asupra calitatii cartii, pot insa sa spun ca limbajul mi se pare (nu stiu daca este voit sau nu) mult prea accesibil (cam ca pentru toti prostii asa:P). Eh, si citind eu am remarcat o fraza si am inceput sa rad lovit in moalele capului de justetea afirmatiei:"dar nu te poti indragosti decat de o fiinta pe care o poti presupune accesibilia". Ei da...asta era...misterul tuturor indragostirilor.
Si pe urma am inchis cartea si am inceput sa filosofez: Lasand la o parte pasiunile arzatoare (de genul celor facute de puberi pentru cine stie ce actor/sportiv/cantaret/ata), care deseori tind spre patologic, spre obsesiv si care sunt prin definitie imposibile...lasand la o parte dorintele pur fizice, animalice si deci extrem de greu de infranat...adevaratele inamorari se vor petrece doar sub auspiciile unei potriviri preexistentiale constientizata undeva in adancul fiintei noastre. Sistemul de aparare construit de propriul eu, inconstient in raport cu ratiunea propriu-zisa dar pe deplin constient in raport cu ratiunea emotionala...acel sistem de aparare menit sa pareze orice lovitura sentimentala posibila este prea bine cizelat ca sa ne permita sa investim sentiment si timp intr-o dragoste pasibila de esec. De aceea orice indragostire porneste cu sanse reale de reusita pentru ca undeva in adancul nostru acerebral acest sentiment a fost acceptat.
Ma declar astfel revoltat de scuzele de genul "stiu ca nu ne potrivim". Fals, total fals in conditiile in care subconstientul a stabilit deja existenta unei compatibilitati. Daca nu ar sesiza aceasta compatibilitate ai rationa "nu e de nasul meu", mesaj venit de fapt din interiorul tau si nu in urma unei analize rationale.
In urma acestei judecati, orice relatie ar trebui sa aiba sanse de reusita. Sigur ca pot exista elemente dincolo de posibilitatea subconstientului de apreciere care sa duca la o nepotrivire de fond...dar in esenta chimia din noi nu se inseala. Asadar, daca te-ai indragostit go for it! Teoretic sunteti din acelasi mediu...teoretic sunteti compatibili...
....sau...nu?...aqm nu-s io d vina daca ai un sistem de aparare masochist
Citeam acum cateva minute...Da, incerc sa trag de mine si sa mai si citesc...citeam "Calvarul" de Tolstoi. E inca prea devreme sa ma pronunt asupra calitatii cartii, pot insa sa spun ca limbajul mi se pare (nu stiu daca este voit sau nu) mult prea accesibil (cam ca pentru toti prostii asa:P). Eh, si citind eu am remarcat o fraza si am inceput sa rad lovit in moalele capului de justetea afirmatiei:"dar nu te poti indragosti decat de o fiinta pe care o poti presupune accesibilia". Ei da...asta era...misterul tuturor indragostirilor.
Si pe urma am inchis cartea si am inceput sa filosofez: Lasand la o parte pasiunile arzatoare (de genul celor facute de puberi pentru cine stie ce actor/sportiv/cantaret/ata), care deseori tind spre patologic, spre obsesiv si care sunt prin definitie imposibile...lasand la o parte dorintele pur fizice, animalice si deci extrem de greu de infranat...adevaratele inamorari se vor petrece doar sub auspiciile unei potriviri preexistentiale constientizata undeva in adancul fiintei noastre. Sistemul de aparare construit de propriul eu, inconstient in raport cu ratiunea propriu-zisa dar pe deplin constient in raport cu ratiunea emotionala...acel sistem de aparare menit sa pareze orice lovitura sentimentala posibila este prea bine cizelat ca sa ne permita sa investim sentiment si timp intr-o dragoste pasibila de esec. De aceea orice indragostire porneste cu sanse reale de reusita pentru ca undeva in adancul nostru acerebral acest sentiment a fost acceptat.
Ma declar astfel revoltat de scuzele de genul "stiu ca nu ne potrivim". Fals, total fals in conditiile in care subconstientul a stabilit deja existenta unei compatibilitati. Daca nu ar sesiza aceasta compatibilitate ai rationa "nu e de nasul meu", mesaj venit de fapt din interiorul tau si nu in urma unei analize rationale.
In urma acestei judecati, orice relatie ar trebui sa aiba sanse de reusita. Sigur ca pot exista elemente dincolo de posibilitatea subconstientului de apreciere care sa duca la o nepotrivire de fond...dar in esenta chimia din noi nu se inseala. Asadar, daca te-ai indragostit go for it! Teoretic sunteti din acelasi mediu...teoretic sunteti compatibili...
....sau...nu?...aqm nu-s io d vina daca ai un sistem de aparare masochist
Abonați-vă la:
Postări (Atom)